Omule bun, prietene, amicul meu de facebook, cunoscut sau nu. Te rog, ai un minut răbdare să îmi asculți jalba și totodată rugămintea.
Ești dezamăgit. Știu. Și eu sunt.
Știu că, dacă nu mă cunoști destul de bine, ai tot dreptul să crezi că am făcut pasul către politică să te îmbii cu vorbe mieroase să mă votezi.
De ce ai crede ce iți spun? Ai și experiența ultimilor 26 de ani lânga tine. Politicienii vin în vremea alegerilor, promit orice și apoi beau licoarea uitării, se afundă în scaune confortabile și atât.
Am scris multe poezii și stiu să mânuiesc foarte bine cuvântul. Însă politica e foarte, foarte departe de poezie. Nu îți promit nimic. Nu am să îți mai arăt alternativele, ci am să te rog să ai încredere în faptul că votul tău înseamnă ceva. Înseamnă încredere și speranță.
Te rog, prietene, cheamă-ți, la rândul tău, prietenii la vot și hai și tu!
Altfel, toate glumele noastre, toate miștourile, toate aluziile, tot Times New Roman-ul, Divertis-ul și maldarele de Academia Cațavencu și Dilema citite de tine se duc naibii.